Sub cetina verde de brad, aroma de Craciun,
sub fulgii care-n pace cad, si rugaciuni ne spun,
un mic copil cu ochii mari, statea si astepta,
privind in zare undeva, privirea ii sclipea,
un biet copil cu soare-n ochi cu buze rosii tremurande,
ce astepta cuminte foc, minuni de nu stiu unde !
Dar zarea alba larga e, si frigul se-nteteste,
in jurul lui doar vantul sec in soapte povesteste.
Iar fulgii mici si jucausi ii canta un colind,
sunt ingeri firavi ce danseaza in hora se tot prind,
dar copilasul este trist, caci nimeni nu-i cu el,
doar un catel prin nea fugind, il bucura nitel.
Pe micul chip prea abatut, cu bucle ca de aur,
ce-n ochi, mici indoieli ascund, si-n suflet un tezaur,
un gand umbreste a lui chip, copil nascut din vise,
avand in suflet aripi largi spre zbor mereu deschise,
dar singur e, cine sa-i spuna, ca astazi e Craciun,
ca-n iarna asta chiar de-i singur un Mos este pe drum ?
Si-atunci trimite Doamne ingeri, in ochi inlacrimati,
si fa iubirea sa incalzeasca pe cei infrigurati,
nici un copil sa nu stea singur in seara de Craciun,
asculta-mi rugamintea Doamne si fa minuni acum !
Si da-i raspuns la intrebari, unui micut copil,
sa simta cum un Mos Craciun pe geam intra tiptil,
si bucuria sa-i sclipeasca in ochii inocenti,
macar un vis sa -nlocuiasca acei parinti absenti !
